Povestea spune că doi prieteni mergeau prin deșert. S-au certat, iar unul dintre prieteni l-a pălmuit pe celălalt.Cel pălmuit era foarte trist, dar, fără să spună nimic, a scris pe nisip: “-Astăzi, cel mai bun prieten al meu, m-a pălmuit.”
Au mers până au găsit o oază, unde s-au dus să facă o baie. Cel lovit era cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a salvat.
De data asta, el a încrustat pe o piatră: “- Astăzi, cel mai bun prieten al meu, mi-a salvat viața.”
Prietenul care îl pălmuise, dar ii și salvase viața, a spus: “-După ce te-am rănit ai scris pe nisip, acum în piatră, de ce?”
Răspunsul a fost: “Când cineva ne rănește, ar trebui să scriem asta pe nisip, pentru ca vânturile iertării să șteargă amintirea neplacută. Iar când cineva face ceva bun pentru noi, trebuie să sculptăm amintirea în piatră, ca nici un vânt să nu o șteargă.”
Învățați să vă scrieți durerile în nisip și să vă gravați amintirile frumoase în piatră!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu